joi, 22 iulie 2010

De ce Mădălina?!

Scriu despre acest subiect abia acum nu pentru ca am aflat târziu sau pentru că nu am considerat important evenimentul ci doar din dorinţa de-a-mi aduna gândurile atât de confuze.
Mădălina Manole a murit. Deşi au trecut mai multe zile de la tragicul eveniment totuşi ştirea este la fel de actuală. Am urmărit în presă funerariile, reacţiile şi declaraţiile produse de sinucideredea artistei.
Aceeşi întrebare se poate auzi pe buzele familiei, prietenilor, fanilor celor care au iubit-o de aproape sau de la distanţă: DE CE? Părea că avea viaţa perfectă: o familie împlinită, o carieră de succes, frumuseţe, bani... Ce a facut-o să recurgă la acest tragic gest? Iar întrebarea devine mai profundă când ne gândim la micuţul ei Petru. Oare de ce nu a găsit în sufletul ei suficientă motivare să trăiască măcar pentru acest copil pe care şi l-a dorit atât de mult? Adevărul este că la aceste întrebări şi la multe altele asemănătoare nu vom avea răspunsul niciodată pentru că le-a luat cu ea pentru totdeauna.
Gândinudu-mă şi eu la aceste întrebări mi-am dat seama că pe măsură ce mă gândesc mă îndepărtez tot mai mult de răspunsuri. Însă câteva lucruri îmi sunt tot mai clare: Sufletul uman nu-l poate pătrunde nimeni decât Dumnezeu "

"Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. "Proverbe 14:10
Nici un fel de împlinire nu-ţi poate asigura fericirea. Realizarea acestui deziderat cunoaşte coordonate diferite de cele cunoscute de noi. În spirijinul acestei afirmaţii mă gândeam la diferiţi oamenii care au trecut prin necazuri inimaginabile şi care totuşi şi-au păastrat dorinţa de-a trăi şi fericirea.
Aşa cum era de aşteptat mediatizarea gestului fatal a atras după sine consecinţe alte persoane încercând să-şi pună capăt zilelor asemenea artistei din păcate o femeie din Slobozia chiar a reuşit.
Despre copacii mari ce se prăbuşesc se spune că sunt roşi pe interior de diferite insecte. În cazul discutat mi-am confirmat că şi în cazul oamenilor se întâmplă la fel.
Personal am întâlnit-o pe Madălina Manole o singură dată în viaţa şi atunci chiar faţă în faţă: aveam cam 10 ani şi aveam un concert cu corul F&S la Sala Palatului iar ea tocmai părăsea clădirea a stat câteva momente după care a plecat. Dar despre viaţa ei am aflat mai multe de când a murit decât în timpul vieţii.
Am admirat-o întotdeauna pentru frumuseţe, deschidere, naturaleţe şi feminitate.
Nu îi judec gestul, nu pot decât să-l deplâng pe micuţul Petru care în încercarea de-aşi "cunoaşte" mama va căuta poate pe internet şi uitându-se la pozele ei îşi va pune şi el aceeaşi întrebare"De ce?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FEEDJIT Live Traffic Feed