De aici incepe totul...

Daca frumusetea omului sta in bunatatea sa, care inseamna o aplecare spre exterior, incepand de la partenerul de viata la familie si mergand spre societate in antiteza avem egoismul, centarea pe sine care are in centru esenta pacatului.

Totusi ne-am surprins adesea actionand pe aceasta directie. De ce nu putem vedea pe cel de langa noi cateodata?! Centrarea pe nevoile si dorintele personale poate fi benefica atata timp cat dorim sa raspundem si nevoilor partenerului. 

Nu exista cale spre fericire pe sensul unic "EU" intotdeauna trebuie sa fie "NOI" Fiecare dintre cei doi trebuie sa mearga pe acest drum pentru a intampina nevoile celuilalt. Un mecanism delicat, plin de provocari si renuntare la ambitiile personale. Dupa cativa ani de casnicie cei doi isi dau seama ca nu isi cunosc partenerul!! De multe ori ne indragostim de imaginea pe care ne-am facut-o despre aceea persoana. Cand realizezi asta ai doua variante calea simpla, sa renunti, ceea ce multi fac si avem o rata asa de mare a divorturilor. Mai e o varianta mai anevoioasa si plina de sacrificiu de sine. Sa incepi usor sa intelegi cine e omul de langa tine si sa incerci sa-i implinesti nevoile acelei persoane reale, nu celei imaginare. 

 Mutarea centrului de interes de la MINE la TINE si la NOI este singura cale de succes intr-o familie. Sa fim seriosi, nu este usor!!!Dar se poate!! Avem ajutor promis in Biblie si sincer cred ca cu cat vom apela mai repede la acest ajutor cu atat vom depasi acest impas.

Trebuie sa ne ajustam si asteptarile la realitatile vietii, compromisul este necesar daca vrem sa reusim. 

Ca acest mecanism delicat sa functioneze si sa prospere trebuie contributia ambilor parteneri!

Si totusi ce e de facut cand unul renunta si nu vrea sa investeasca in relatie si sa ingrjeasca de nevoile celuilalt?!

 Un subiect pentru o alta meditatie!