miercuri, 23 martie 2011

Masterpiece

In fata tragediei umane rar poti privi cu speranta. Ce se poate spera atunci cand viitorul pare sumbru? Cand tot ce este bun, daca a fost vreodata pare a fi doar in urma!Nori negri par sa ascunda prea mult soarele.
Cam aceasta ar fost si rezumatul pe care si Naomi l-ar fi istorisit cu generozitate. Sotul si copii morti, dezradacinata din patria ei, fara nici un viitor.Totusi din mijlocul nenorocirii ei se naste speranta!Chiar din aceasta situatie Dumnezeu face o opera de arta.Si nu orice ci masterpiece pentru ca desi indirect Dumnezeu ii face favoarea de-a intra in genealogia Mantuitorului prin nora ei Rut care asa cum spune Biblia "o iubea" si care valora pentru ea "mai mult decat sapte fii."Rut 4:15-17
Poate ca situatia ta este asemenea lui Rut, sau poate mult mai grea. Nu stiu...Atat stiu: ca necazul, tragediile si dezamagirile noastre sunt materie prima pentru o opera de arta pus in mana Creatorului. Dumnezeu a putut sa invie o vale de oase si sa faca o armata puternica, tot El a putut oferi nadejde si un viitor unei femei care nu mai spera nimic de la viata. Acelasi Dumnezeu abia astepta sa te renasca din cenusa si sa te urce pe inaltimile Sale. Toate acestea pentru ca "pentru ca ai pret in ochii Mei" iar acest pret nu se va devaloriza niciodata fiind egal cu insasi viata lui Isus Hristos.




Ajunge!!!

Poporul evreu era plecat de 40 de ani din Egipt in drum spre Canaan. Ce este de mirare la drumul lor este ca pentru un drum de cateva zile le-au trebuit 40 ani. Adica ar fi putut ajunge in tara promisa cu multi ani inainte. Doar pacatul i-a despartit de pamantul fagaduintei. Una din tragediile pacatului este tocmai aceea ca ne intarzie de la atingerea acelor tinte pentru care am inceput calatoria prin viata. Am intarziat deseori planul lui Dumnezeu pentru mine pentru ca am permis pacatului sa intre in viata mea.
 Totusi la un moment dat Dumnezeu spune:

„Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte."Deut. 2:3
Aceasta a  fost vestea buna pentru ei. Desi au pacatuit intristand pe Dumnezeu totusi El s-a indurat
de ei si i-a ajutat sa mearga mai departe pe drumul pe care pornisera cu 40 ani in urma si in cele din urma sa ajunga.
Dumnezeu ne invita si pe noi astazi sa nu mai ocolim "muntele" ci sa ne indreptam pasii spre locul in care pornisem chiar inainte sa cadem in pacat. El ne va fi alaturi sa ne ridicam chiar din punctul din in care am fost vulnerabili si am dat acces Satanei. Tocmai lucrurile care care ne-au dezamagit vor fii uneltele in mana lui Dumnezeu pentru biruinta. Mai mult asemenea evreilor ne va conduce catre tinta pe care am avut-o in fata noastra. "Omul pe care Dumnezeu il vindeca si restaureaza este mai sanatos ca cel ce nu s-a imbolnavit niciodata!" In relatia in care am lasat pacatul si delasarea sa-si faca cuib, in mana lui Dumnezeu vor deveni o oglindire a relatiei armonioase si iubitoare dintre Dumnezeu si om.
 Cat inca se mai spune "Astazi" este timp pentru impacare si restaurarea. Dumnezeu asteapta sa ne faca biruitorii prin puterea si spre slava Sa!




luni, 14 martie 2011

Lectii de viata...

De cateva zile mi-am propus sa imi imbunatatesc conditia fizica. La inceput indemnata de cei dragi apoi dintr-o motivatie interioara. Prima din motivatie nu are de-a face cu slabitul asa cum s-ar parea desi, recunosc ca se incadreaza parte din primele. M-am rugat la Domnul sa facem din acest timp unul plin de lectii. Inca din prima zi am observat promptitudinea Sa. M-am bucurat de natura asa cum nu am mai facut-o de mult. Pomi inmuguriti sau chiar infloriti vorbeau despre promisiunile lui Dumnezeu de-a ne restaura.
Dar cele mai mari lectii le-am primit de la oamenii pe care i-am vazut in parc. Am vazut batrani alergand. Singuri sau in grup. Asta mi-a aratat ca niciodata nu e prea tarziu pentru o decizie buna. Cat de jos ai ajuns in viata, atata timp cat exista viata in noi este timp de intoarcere si de-a schimba directia in sensul bun.
Am vazut venind din fata mea un tata insotit de doi copii unul din ei zburda in fata pe cale. Cel de-al doilea era strans legat de tatal sau. Ce atasament deosebit are fata de taticul lui. Cand ne-am intersectat am putut vedea ca copilul avea probleme de locomotie si se tinea strans de tatal sau sa poata pasii. Acum imaginea era intregita. Cel mai aproape de Dumnezeu suntem atunci cand suntem in durere. Nu putem merge singuri si pentru ca avem nevoie de sustinere speciala ne tine de mana fiind chiar langa inima Sa. Dragostea Sa neconditionata nu ne reproseaza de ce am ajuns intr-o situatie asa de neputincioasa. Ci cu iubire ne prinde de mana si merge cu noi mai departe.
Dar ceea mai mare lectie de viata am primit-o azi. O batranica in baston dadea ture de parc in propriul ei ritm. Desi pasul ei era incet si nesigur a dat mai multe ture. A fost o lectie deschisa despre perseverenta, despre puterea de-a continua atunci cand nimic nu pare ca este de partea ta.
Atunci cand nu mai poti sa alergi mai fa un pas! Si tot asa poti atinge culmi nebanuite sustinut de bratul lui Dumnezeu. Increderea, dragostea, si speranta ca tinta se apropie cu fiecare pas iti da curaj de-a merge mai departe.
Dumnezeu mi-a dat o lectie despre ce inseamna ajutorul Sau pentru oricine alege chiar si am 11-lea ceas sa se intoarca spre El. Neconditionat, garantat si vesnic!




FEEDJIT Live Traffic Feed