duminică, 19 februarie 2012

Este printre noi

Se povesteste ca exista o manastire veche de piatra intr-o padure. Pentru ca era ascunsa oamenii trebuiau sa o caute bine sa o gaseasca.Dar o gaseau. Veneau acolo sa se bucure de linistea acelui loc.
Cu trecerea anilor tot mai putini veneau la manastire. Calugarii devenisera invidiosi si meschini unii fata de altii, iar vizitatorii observau.
Nemultumiti de situatia aceasta, staretul manastirii si-a varsat durerea inaintea bunului prieten Ieremia, un rabin batran.
- Te rog, accept orice sfat.
Ieremia i-a spus ca a primit o viziune importanta in care i s-a aratat ca printre calugarii din manastire se afla Mesia.
Staretul a fost extrem de surprins.Unul dintre calugarii sai era Mesia! Cine putea fi?Stia ca el nu era Mesia, dar cine putea fi?
S-a intors in mare graba si a dat vestea tovarasilor lui. Acestia au privit tacuti unii la altii si se intrebau: Oare el este Mesia?
Incepand din aceea zi totul s-a schimbat. Calugarii au inceput sa stea de vorba unii cu altii. Au inceput sa arate respect si bunavointa, se purtau cu amabilitate pentru ca nu ar fi vrut sa arate lipsa de respect fata de Mesia.
Pe masura ce starea dintre ei se ameliora vizitatorii au reinceput sa vina.Vestea ca ea a redevenit linistita si placuta a facut pe oamenii sa revina.
Pentru a avea o atmosfera placuta trebuie sa ne purtam cu cei din jur ca si cum Mesia ar fi printre noi. Cu respect, amabil si binevoitor.
Cu siguranta vor aparea ocazii cand lucrurile nu vor merge perfect, dar ele trebuiesc rezolvate frumos. Poti sa atragi atentia cuiva fara sa-l jignesti.
Oamenii trebuiesc tratati amabil chiar si atunci cand gresesc. Sa-i tratezi ca pe cineva special, sa-i oferi valoare chiar si atunci cand este cazut. Sa te porti cu el ca cu cineva foarte iubit de Dumnezeu, sau asa cum a ilustrat batranul rabin ca si cum ar fi Mesia in persoana.




(relatarea este preluata dupa Mike Tuker)

miercuri, 15 februarie 2012

duminică, 12 februarie 2012

Funny dar miezos


O intrebare serioasa, cateva raspunsuri funny, dar pline de miez.  Clipul este amuzant, dar deschide locul unei meditatii reale si profunde. De ce iubim?! Poate fi pentru ceea ce primim sau simtim din cauza acelei persoane? Sau pur si simplu pentru ca am fost iubiti intai. Merita sa razi dar, sa te si gandesti! :)

Semanand cu Tata

Ne gandim adesea cat de mult am vrea sa fim ca Dumnezeu, cu caracterul Sau. Ce bine ne-ar sta sa avem blandetea Sa si disponibilitatea Sa. Uitandu-ne la noi nu putem vedea determinarea din atitudinea Lui. Alegerile gresite si ne-au scos de multe ori din randurile celor care ar  putea vreodata sa-L reprezinte perfect pe Dumnezeu.
Totusi, exista o sanse pe care ne-o da Dumnezeu fiecaruia dintre noi. Maretia caracterului crestin nu se vede in lipsa greselilor si a stangaciilor, ci din imitarea Parintelui. El ne-a lasat fiecaruia dintre noi posibilitatea de-a a da pe fata ceea mai importanta trasatura divina in relatia cu oamenii: Iertarea! In nici una din atributiile Sale nu este Dumnezeu mai aproape de om. Este trasatura care apropie sufletele si le leaga cu o legatura mai puternica decat ceea anterioara rupturii. Lucrul aceasta il stim pentru ca, in vesnicie oamenii vor avea privilegiul de-a avea o relatie mai profunda cu Dumnezeu decat fiintele necazute. Cine ar putea aprecia mai mult dragostea si bunatatea Sa decat acela care L-a lovit, L-a ranit, si totusi este iubit si primit ca un oaspete de seama al cerului.
Iertarea inseamna alegere! Alegerea de-a reface legatura ca si cum nu a fost rupta niciodata. Repunerea celui gresit in starea dinaintea greselii. Ca si cum nu s-a gresit niciodata. Relatia este reluata dinaintea faptei care a produs ruptura. Moise cand a cerut lui Dumnezeu sa ierte poporul israel, nu a cerut iertarea foarte populara printre noi azi (te iert dar nu te uit) , adica te iert dar nu schimb situatia. Aceasta nu este iertarea divina. Moise a cerut ca poporul sa reintre in favoarea lui Dumnezeu, Sa-si implineasca fiecare promisiune fata de ei, facuta inainte ca acestia sa greseasca si sa se produca ruptura (conducerea personala a lui Dumnezeu spre tara fagaduita, nu singuri sau condusi de un inger (Exod 33:15).
Un nufar intr-un lac murdar, aceasta este imaginea la care ne invita Dumnezeu. Desi suntem pacatosi, si
ne-am inghesuit pacatele de-a lungul vietii, totusi atunci cand iertam apare o frumusete divina in caracterul nostru care straluceste si noroiul din jur nu se mai vede. Chiar in rugaciunea Tatal Nostru suntem invitati la iertare si la restaurare. Suntem invitati chiar de la inchinare sa ne ridicam daca nu am oferit iertare si reparare(Matei 5:24) Dumnezeu nu primeste inchinarea unei persoane care nu stie sa ierte. Asemenea lui Zacheu, cel pocait este dispus sa suporte paguba produsa chiar daca este in dauna sa (Ps15:4, Luca19.8).
Fiul cel risipitor cand s-a intors acasa a primit inelul care avea pecetea casei, cu ea avea dreptul sa semneze, sa i-a decizii. Nu a fost iertat, dar nu uitat. Bine, bine te primesc acasa, dar nici sa nu-ti imaginezi ca mai ai parte de ceva!Ci prin oferirea inelului el a primit pozitia dinaintea plecarii. Aceasta este esenta Evangheliei si miezul crestinismului. Dumnezeu vrea sa iertam, sa dovedim in noi acest atribut divin: iertare si restaurare, prima fara a doua este incompleta, iar a doua fara prima este imposibila!
Iertarea este sansa noastra de-a semana lui Dumnezeu.sa fim ca Tata!




luni, 6 februarie 2012

“Reclamă” lui Dumnezeu

Un mod inedit dar foarte frumos de-a prezenta oamenilor Biblia. Cu o investite ce depaseste 10.000 euro, femeia a decis ce vrea sa spuna locuitorilor din Suceava, nu reclama la firma sa, ci continutul celor 10 porunci. 
A declarat ca "nu din orice trebuie sa ai un castig" si ca pentru firma ei nu ar face reclama.




vineri, 3 februarie 2012

Atunci cand esti singur cu gandurile tale, in nopti tarzii de iarna...

FEEDJIT Live Traffic Feed