Lectii de viata...
De cateva zile mi-am propus sa imi imbunatatesc conditia fizica. La inceput indemnata de cei dragi apoi dintr-o motivatie interioara. Prima din motivatie nu are de-a face cu slabitul asa cum s-ar parea desi, recunosc ca se incadreaza parte din primele. M-am rugat la Domnul sa facem din acest timp unul plin de lectii. Inca din prima zi am observat promptitudinea Sa. M-am bucurat de natura asa cum nu am mai facut-o de mult. Pomi inmuguriti sau chiar infloriti vorbeau despre promisiunile lui Dumnezeu de-a ne restaura.
Dar cele mai mari lectii le-am primit de la oamenii pe care i-am vazut in parc. Am vazut batrani alergand. Singuri sau in grup. Asta mi-a aratat ca niciodata nu e prea tarziu pentru o decizie buna. Cat de jos ai ajuns in viata, atata timp cat exista viata in noi este timp de intoarcere si de-a schimba directia in sensul bun.
Am vazut venind din fata mea un tata insotit de doi copii unul din ei zburda in fata pe cale. Cel de-al doilea era strans legat de tatal sau. Ce atasament deosebit are fata de taticul lui. Cand ne-am intersectat am putut vedea ca copilul avea probleme de locomotie si se tinea strans de tatal sau sa poata pasii. Acum imaginea era intregita. Cel mai aproape de Dumnezeu suntem atunci cand suntem in durere. Nu putem merge singuri si pentru ca avem nevoie de sustinere speciala ne tine de mana fiind chiar langa inima Sa. Dragostea Sa neconditionata nu ne reproseaza de ce am ajuns intr-o situatie asa de neputincioasa. Ci cu iubire ne prinde de mana si merge cu noi mai departe.
Dar ceea mai mare lectie de viata am primit-o azi. O batranica in baston dadea ture de parc in propriul ei ritm. Desi pasul ei era incet si nesigur a dat mai multe ture. A fost o lectie deschisa despre perseverenta, despre puterea de-a continua atunci cand nimic nu pare ca este de partea ta.
Atunci cand nu mai poti sa alergi mai fa un pas! Si tot asa poti atinge culmi nebanuite sustinut de bratul lui Dumnezeu. Increderea, dragostea, si speranta ca tinta se apropie cu fiecare pas iti da curaj de-a merge mai departe.
Dumnezeu mi-a dat o lectie despre ce inseamna ajutorul Sau pentru oricine alege chiar si am 11-lea ceas sa se intoarca spre El. Neconditionat, garantat si vesnic!
Dar cele mai mari lectii le-am primit de la oamenii pe care i-am vazut in parc. Am vazut batrani alergand. Singuri sau in grup. Asta mi-a aratat ca niciodata nu e prea tarziu pentru o decizie buna. Cat de jos ai ajuns in viata, atata timp cat exista viata in noi este timp de intoarcere si de-a schimba directia in sensul bun.
Am vazut venind din fata mea un tata insotit de doi copii unul din ei zburda in fata pe cale. Cel de-al doilea era strans legat de tatal sau. Ce atasament deosebit are fata de taticul lui. Cand ne-am intersectat am putut vedea ca copilul avea probleme de locomotie si se tinea strans de tatal sau sa poata pasii. Acum imaginea era intregita. Cel mai aproape de Dumnezeu suntem atunci cand suntem in durere. Nu putem merge singuri si pentru ca avem nevoie de sustinere speciala ne tine de mana fiind chiar langa inima Sa. Dragostea Sa neconditionata nu ne reproseaza de ce am ajuns intr-o situatie asa de neputincioasa. Ci cu iubire ne prinde de mana si merge cu noi mai departe.
Dar ceea mai mare lectie de viata am primit-o azi. O batranica in baston dadea ture de parc in propriul ei ritm. Desi pasul ei era incet si nesigur a dat mai multe ture. A fost o lectie deschisa despre perseverenta, despre puterea de-a continua atunci cand nimic nu pare ca este de partea ta.
Atunci cand nu mai poti sa alergi mai fa un pas! Si tot asa poti atinge culmi nebanuite sustinut de bratul lui Dumnezeu. Increderea, dragostea, si speranta ca tinta se apropie cu fiecare pas iti da curaj de-a merge mai departe.
Dumnezeu mi-a dat o lectie despre ce inseamna ajutorul Sau pentru oricine alege chiar si am 11-lea ceas sa se intoarca spre El. Neconditionat, garantat si vesnic!
Comments
Post a Comment