duminică, 12 februarie 2012

Semanand cu Tata

Ne gandim adesea cat de mult am vrea sa fim ca Dumnezeu, cu caracterul Sau. Ce bine ne-ar sta sa avem blandetea Sa si disponibilitatea Sa. Uitandu-ne la noi nu putem vedea determinarea din atitudinea Lui. Alegerile gresite si ne-au scos de multe ori din randurile celor care ar  putea vreodata sa-L reprezinte perfect pe Dumnezeu.
Totusi, exista o sanse pe care ne-o da Dumnezeu fiecaruia dintre noi. Maretia caracterului crestin nu se vede in lipsa greselilor si a stangaciilor, ci din imitarea Parintelui. El ne-a lasat fiecaruia dintre noi posibilitatea de-a a da pe fata ceea mai importanta trasatura divina in relatia cu oamenii: Iertarea! In nici una din atributiile Sale nu este Dumnezeu mai aproape de om. Este trasatura care apropie sufletele si le leaga cu o legatura mai puternica decat ceea anterioara rupturii. Lucrul aceasta il stim pentru ca, in vesnicie oamenii vor avea privilegiul de-a avea o relatie mai profunda cu Dumnezeu decat fiintele necazute. Cine ar putea aprecia mai mult dragostea si bunatatea Sa decat acela care L-a lovit, L-a ranit, si totusi este iubit si primit ca un oaspete de seama al cerului.
Iertarea inseamna alegere! Alegerea de-a reface legatura ca si cum nu a fost rupta niciodata. Repunerea celui gresit in starea dinaintea greselii. Ca si cum nu s-a gresit niciodata. Relatia este reluata dinaintea faptei care a produs ruptura. Moise cand a cerut lui Dumnezeu sa ierte poporul israel, nu a cerut iertarea foarte populara printre noi azi (te iert dar nu te uit) , adica te iert dar nu schimb situatia. Aceasta nu este iertarea divina. Moise a cerut ca poporul sa reintre in favoarea lui Dumnezeu, Sa-si implineasca fiecare promisiune fata de ei, facuta inainte ca acestia sa greseasca si sa se produca ruptura (conducerea personala a lui Dumnezeu spre tara fagaduita, nu singuri sau condusi de un inger (Exod 33:15).
Un nufar intr-un lac murdar, aceasta este imaginea la care ne invita Dumnezeu. Desi suntem pacatosi, si
ne-am inghesuit pacatele de-a lungul vietii, totusi atunci cand iertam apare o frumusete divina in caracterul nostru care straluceste si noroiul din jur nu se mai vede. Chiar in rugaciunea Tatal Nostru suntem invitati la iertare si la restaurare. Suntem invitati chiar de la inchinare sa ne ridicam daca nu am oferit iertare si reparare(Matei 5:24) Dumnezeu nu primeste inchinarea unei persoane care nu stie sa ierte. Asemenea lui Zacheu, cel pocait este dispus sa suporte paguba produsa chiar daca este in dauna sa (Ps15:4, Luca19.8).
Fiul cel risipitor cand s-a intors acasa a primit inelul care avea pecetea casei, cu ea avea dreptul sa semneze, sa i-a decizii. Nu a fost iertat, dar nu uitat. Bine, bine te primesc acasa, dar nici sa nu-ti imaginezi ca mai ai parte de ceva!Ci prin oferirea inelului el a primit pozitia dinaintea plecarii. Aceasta este esenta Evangheliei si miezul crestinismului. Dumnezeu vrea sa iertam, sa dovedim in noi acest atribut divin: iertare si restaurare, prima fara a doua este incompleta, iar a doua fara prima este imposibila!
Iertarea este sansa noastra de-a semana lui Dumnezeu.sa fim ca Tata!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FEEDJIT Live Traffic Feed