Zbor in doi

Zambesc timid, isi soptesc usor, el ii atinge usor mana iar ea ii raspunde cu un zambet. Desi nu sunt singuri in vagon pare sa nu conteze. Timpul pare sa aibe alta valenta pentru ei.
Discreti si totusi tandri fiecare priveste in alta directie, apoi privirile li se unesc si lucrul acesta ii incanta.
O intrebare imi iscodea mintea: "ce ii face sa fie atat de fericiti?" Desi au trecut de mult de prima tinerete relatia lor se mentine proaspata.

Se pare ca poarta cu ei secretul relatiilor fericite. Ma uit ca un copil la ei, incercand sa prind din zbor talcul misterului care a tinut lumea legata timp de secole.
Este reusita relatiei o intamplare? Pot influenta cursul acesteia ridicand-o peste nivelul mediocritatii din jur?
As ilustra relatia lor ca un zbor: provocator, riscant, cateodata greu, traversand zone de ploaie dar si zone pline de soare, cate un curcubeu, nori pufosi, culori fascinante.

Dar in tot acest timp sunt impreuna si  hotarati sa ajunga la destinatie.