"Baga lista in buzunar si vino dupa Mine"

 Azi e ziua mea... 

Am mai avut inca 35 de astfel de ocazii si azi e a 36-a. 

Atat o zi de bucurie cat si o zi de reflectie. 

Ziua de 15 aprilie m-a surprins in multe ipostaze. Ca fetita de 7 ani la prima mea petrecere aniversara, ocazie in care tata mi-a adus un tort de la Hotel Continental, unde lucra. Cativa ani mai tarziu cand nimeni nu a venit la ziua mea si am mancat singura o punga de bomboane pregatite pentru invitati, fiind consolata doar de mama. Iar mai apoi 15 aprilie a fost mereu o zi de scoala si mai tarziu de munca. 

in 2003 la 18 ani am primit 100 de frezii (lat.freesia) de la mama. 

In 2011 cand implineam 26 de ani aveam doar 2 luni in Uk si inca nu aveam o locuinta stabila. In 2015 la marele 30 tin minte perfect ziua! M-am trezit de dimineata, nu sa plec intr-o calatorie sau sa fac pregatiri de schimbarea prefixului ci sa ma duc la munca, lucram la o brutarie si trebuia sa ajung devreme. Seara fratele meu a venit la mine cu tort. O scurta celebrare dupa o zi istorivitoare de munca alaturi de fratele si prietenul meu (acum sot). Nu in fiecare an am celebrat, anul trecut eram in renovari si in plin santier la final de zi am mancat putin tort. O excursie, un tort familia si cativa prieteni dragi ingrediente pentru o zi frumoasa. 

Anul acesta este este al doilea an in lockdown fiind sub auspiciile unei pandemii mondiale. Dar mancam tort si ne bucuram in familie pentru ca suntem sanatosi, desi a fost un an foarte greu. 36 este un an pe care il intampin cu multe sperante si multumire.

Sunt mandra si recunoascatoare pentru multe lucuri pe care le-am obtinut pana la aceasta varsta. Desi incerc sa nu mai ma gandesc la viata ca la o lista de pe care trebuie sa bifezi diferite obiective totusi ma surprind neputuncioasa in fata aceste liste, care sta autoritar in fata mea. Unele dintre ele le-am taiat rapid si cu usurinta, la altele inca ma chinui, iar unele imi par intangibile. 

Cum sa ii explic eu fetitei de 15 ani ca viata nu va fi un sir de biruinte asa cum mi l-am imaginat. Ca alti 15 ani mai tarziu plus 6 tot nu va fi totul in ordine. Oare va fi totul vreodata in ordine?

Totusi unele lucruri au ramas neschimbate, stiu ca sunt iubita de Dumnezeu si de familia mea. A ramas acceasi dorinta de-a creste si de-a fi in fiecare zi mai buna. Dar uitandu-ma in urma vad ca Dumnezeu a investit mai mult in lucrurile care nu se vad din sufletul meu. Se pare ca are si El o lista a lui si prioritatile sunt diferite de ale mele. Sa fiu buna si rabdatoare ocupa pe lista Sa un loc de frunte, asa cum ocupa si dependenta mea de El. Nu e nici o graba la listele pe care le inoinesc anual in noiembrie, decembrie pentru anul ce va urma. Se uita peste umar la lista mea si zambeste. Asa cum i-a zambit si lui Petru. "Baga lista in buzunar si vino dupa Mine".