Un om rau e bun

De ceva vreme ma atrage in mod deosebit o calitate bunatatea. Nu de politete, nici macar de grija de-a oferi o impresie buna, ci de ceva ce motiveaza actiunile. Intrebarea in cazul aceasta nu este una de logica: Ce este?Pentru ca desi nu o putem defini o simtim.  Intrebarea care ne framanta pe toti cei care am vrea s-o avem: Cum sa fiu bun?
Dumnezeu prezinta omul ca fiind in esenta rau prin nasterea in pacat:" Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.Rom 3:23 
Oamenii rai apreciaza si sunt dependeti de "bunatate". Ofera rautate dar doresc sa primeasca bunatate. Toti suntem constienti ca aceasta NU este o trasatura caracteristica omului. Nu suntem in mod natural amabili si buni, aceasta pentru ca ar contrazice legea omului decazut:EGOISMUL:EU, al meu, pentru mine, mie.

"Bunatatea este limba pe care mutul o vorbeste iar surdul o aude."spunea  C.N. Bovee 

Cu toate acestea avem stim din Biblie ca nici un om nu este bun si ca aceasta este doar Dumnezeu."Unul singur este bun.." spunea Isus. Omul insa isi da seama ca viata pe pamant ar fi de nesuportat daca bunatatea nu ar locui printre noi. In disperarea sa vede privind in interior ca aceasta nu exista, ca ar vrea sa raspunda frumos dar abia dupa un cuvant taios si-a dat seama, ca ar vrea sa ajute un batran dar comoditatea si delasarea il inmoaie.