predica palamidei

Predica palamidei

Fiecare lucru de sub soare are povestea lui. Din minunile creatiei lui Dumnezeu fiecare are o lectie pentru cel care isi ia timp sa le asculte. Dar parca sunt unele lucruri care isi ascund taina chiar si de ochiul cel mai iscoditor. Dumnezeu ne-a dat natura pentru a invata lectii care sa ne formeze pentru vecie.

Zilele acestea am lucrat in gradina!Un adevarat manual de studiu. Te surprinde de fiecare data cu ceva nou. Furnicile care isi strang de vara hrana, samintele care rodesc ceea ce a fost semanat, calitatea rodului la toate legumele ingrijite, mere frumoase dar stricate, munca agricultorului rasplatita.Dar ce lectie poti invata de la palamida? In timp ce greblam prin livada din curtea noastra ochii mi-au cazut pe o palamida mare si frumoasa! Parea ca sfideaza toata munca mea, si totusi nu puteam sa nu admir frumusetea acelui verde crud. De fapt printre copacii fructiferi ai curtii noastre se puteau vedea mai multe exemplare de ierburi care au aparat din senin. Nimeni nu le-a plantat si nici nu ne-am bucurat de aparitia lor. Deodata toata livada nu mai mi-a placut, desi soarele spre apus se juca printre frunzele merilor, caisilor si prunilor din curte. Am vazut parca numai buruieniile!Ce priveliste trista a fost!

Mintea mi.a zburat la frumusetea Edenului. Desi nu l-am vazut niciodata parca as putea sa descriu in detaliu fiecare alee, cum caprioarele iti taie calea in jocul ei zblobiu alaturi de un leu. In padurea din apropiere nu este intuneric, nu e teama de ce-ar putea iesi din ea. Pana la mine vine un zgomot de unelte de lucru, si ma furisez pe langa tufele de caspuni care parfumau cu mireasma lor aerul. Adam tocmai aranja o vita de vie si facea noi arcade din ea. Aproape de el, Eva tocmai pregatea un pranz bogat cu diferite tipuri de fructe. Este timpul mesei iar ei au musafiri speciali, pe ingerul Gabriel si Isus. O liniste si pace domnea in atmosfera, cuvinte iubitoare si pline de rabdare erau schimbate intre tineri soti.

Desi era o gradina as fi putut spune ca ma aflu intr-o sufragerie. Asa ca oarecum stanjenita, ca si cand as fi intrat buzna in casa unui om m-am retras pe nesimtite.

Un lucru m-a impresionat in mod deosebit.... lipsa palamidei. Nu stiu exact in ce consta munca celor doi soti pentru ca privind in jur nu am vazut ca ar fi nevoie de o grija speciala. Nu erau buruieni care sa supere privirea sau sa ingreuneze munca agricultorului. Mi.am adus aminte ca totusi in Eden isi are inceputul, bucuclasa mea . O planta asa de urata? In gradina lui Dumnezeu? Cum e posibil? Ce simte Dumnezeu cand vede palamida pe campii? El care a creat si iubeste frumosul?De ce a last-o pe campii, in curti si livezi?

Palamida a aparut pe pamant odata cu pacatul. Ea nu va mai fi pe Noul Pamant! Este o iarba ca nu va tine vesnic. Si totusi cand te uiti la ea poti sa simti un pic din ce simte Dumnezeu fata de pacat, o buruiana otravitoare si general raspandita, intr-un camp frumos, creatia Sa. Dar mai e ceva de invatat de la palamida!! Ea ne spune despre o lume mai buna!

Predica palamidei este ca nu a fost dintotdeauna asa si nici nu va continua. Ea ne invata ca pacatul va disparea si odata cu el toate consecintele sale rele.Ea ne aduce aminte ca suntem in lupta si ca nu ne putem relaxa. Daca as avea un camp doar cu flori as uita ca sunt pe un camp de lupta. Palamida ma ajuta sa nu uit, ma tine treaza!!Imi aduce aminte ca inca nu am ajuns acasa. Doamne multumesc pentru palamida!!!!

28.iulie.2008