Unsprezece...

De 11 ani nu am mai vorbit cu tine...
Mi-am imaginat in fel si chip cum stai langa mine si m-asculti.
Tare dor mi-a fost de tine, stii?!?
Noaptea trecuta te-am visat. Stăteam amândoi langa sobă si povesteam. Am vrut sa plâng de fericire, dar n-am putut..
Mi-a fost dor de tine! Ohh!, ti-am mai zis:).
Cat timp ai fost plecat, sa stii ca am crescut. M-am luptat cu mine pentru a creste drept. Dar in toti aceşti 11 ani nu am plâns.
Acum 11 ani aveam.. 12 ani.
Tată, plâng de dorul tau... si inca sunt copil tau!

(preluata de pe blogul:http://stefanbeniamin.blogspot.com/2009/09/unsprezece.html)