Dor de zbor- poezie cu dedicatie

PRO DUMNEZEIRE Ochiul Tău de pretutindeni necuprins şi înţelept, nesfârşire a iubirii – chiar de eşti atât de drept! Tu îmi ştii contemporanii şi cât mâine e al meu; când scorneam prin vremuri anii, ne priveai de prin mereu… Fiii fiilor fiinţei înainte să-i orândui, din arhivele-adormirii ştii pe cei ce-o fi să-i mântui. Undă-viaţă-n undă-moarte ce frumos Tu îi mai undui! prin ţinutul amuţirii îi uităm; Tu memorându-i. Umblu-n voia voii Tale, dau prezent pe viitor şi-mi consum nimicnicia într-un mare dor de zbor. Laiu Florin