vineri, 5 februarie 2010

Dor de zbor- poezie cu dedicatie

PRO DUMNEZEIRE

Ochiul Tău de pretutindeni
necuprins şi înţelept,
nesfârşire a iubirii –
chiar de eşti atât de drept!

Tu îmi ştii contemporanii
şi cât mâine e al meu;
când scorneam prin vremuri anii,
ne priveai de prin mereu…

Fiii fiilor fiinţei
înainte să-i orândui,
din arhivele-adormirii
ştii pe cei ce-o fi să-i mântui.

Undă-viaţă-n undă-moarte
ce frumos Tu îi mai undui!
prin ţinutul amuţirii
îi uităm; Tu memorându-i.

Umblu-n voia voii Tale,
dau prezent pe viitor
şi-mi consum nimicnicia
într-un mare dor de zbor.

Laiu Florin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FEEDJIT Live Traffic Feed