joi, 22 decembrie 2011

Nici eu nu pricep

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Ioan 13:7


Domnul Isus se afla in fata ucenicilor facand pentru ei exact aceea lucrare pentru care venise in lumea aceasta.Stand in fata lor vedeau contrastul dintre viziunea lor despre Mesia si ceea ce facea Isus. Sperantele lor erau spulberate si nu puteau vedea directia in care merge Maestrul lor.
A trebuit sa treaca ceva timp pentru a incepe sa inteleaga planul lui Dumnezeu.
Se intampla in viata sa nu intelegi drumul pe care te conduce Dumnezeu, cateodata e incurcat, alta data este lin. Cand zici ca ai ajuns intr-un popas si poti sa-ti tragi sufletul usurat atunci parca pamantul iti fuge de sub picioare si iti dai seama ca era doar un nisip miscator.Cu ochii plini de lacrimi te intorci spre Dumnezeu si fara putere de-a mai intreba ceva te uiti doar in ochii Lui incercand sa-i zaresti pe fata un raspuns.
Cineva zicea, nu ma intereseaza ca Dumnezeu sa-mi raspunda, doar sa stiu ca El stie. Dumnezeu este interesat in mod special de formarea noastra mai mult decat binele nostru imediat. Lucrul cu inima noastra de multe ori inseamna ca trebuie sa ne ia de langa noi ceea ce pretuim cel mai mult, pentru ca inima noastra sa devina sensibila la durerea altora.
Pentru ca de fapt, inima este singurul lucru pe care il luam cu noi in cer, asa ca se merita fiecare operatiune asupra ei.
Un sculptor a fost intrebat odata cum face modele atat de frumoase, si a raspuns ca dintr-o bucata de piatra inlatura tot ce nu seamana cu modelul sau.
Daca si viata ta are momente pe care nu poti sa ti le explici inseamna ca cineva se ocupa de tine, intr-un mod deosebit. Daca am intelege totul ar fi opera noastra, dar daca vedem o mana care ne conduce pe un drum pe care noi nu am merge inseamna ca Cuiva ii pasa de noi.
Poate ca nu pricepem acum, dar asta nu inseamna ca nu e drumul bun, va trebui sa mai treaca un timp sa vedem imaginea de ansamblu si atunci o sa intelegem. Unele peisaje poti sa le admiri doar de la departare. Poate ca este vorba de o distanta de o luna, 2,3 sau chiar 5, 10 ani sau chiar o viata de om, sau chiar in vesnicie. Dar in cele din urma vom intelege. 






2 comentarii:

  1. Tristetea sau poate chiar revolta pe care o resimtim uneori are la baza aceeasi intrebare: "de ce nu se poate schimba totul astfel incat sa mearga, sa fie bine?"
    Si de cele mai multe ori, aceasta intrebare ramane fara o explicatie logica, palpabila. Si de aici si persistenta durerii.

    Cu timpul insa, se poate sa gasim raspunsul la intrebarile noastre si atunci sa spunem: "Acum e prea târziu, va fi întotdeauna prea târziu! Din fericire!"

    Insa, indiferent de raspunsurile pe care le primim sau nu, trebuie sa ne pastram increderea in noi si credinta ca Dumnezeu ne este mereu alaturi si ne ajuta!

    Candva, fiecare dintre noi isi va gasi calea! Iar atunci, tot ceea ce s-a intamplat rau, va disparea ca prin minune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este Irina, Dumnezeu ne conduce chiar daca nu intelegem intotdeauna.Cineva spunea ca daca am vedea sfarsitul drumului pe unde ne-a condus, noi insine am alege acelasi traseu.
    Trebuie sa avem incredere in EL si sa ne lasam inimile transformate de El.

    RăspundețiȘtergere

FEEDJIT Live Traffic Feed