Esuat si restart

Ce faci cand iti mor toate visele?! Sunt momente in viata cand toate lucrurile pentru care ai luptat in viata iti sunt luate fara posibilitatea de-a riposta.Nu e vorba de cele mici ci tocmai de cele care iti defineau viata. Fara de care nu mai esti tu.
Principala problema in aceasta situatie pe langa durerea groaznica din inima, care pe multi reuseste sa-i invinga, este debusolarea. E ca si cum ai fi in largul oceanului fara busola. Pana atunci stiai spre ce te indrepti, pentru ce faci fiecare pas.
De obicei oamenilor le este rusine sa recunoasca infrangerea pentru ca se uita in jurul lor si vad oameni care au reusit in conditii similare. Teama este de-a nu fi judecat si etichetat drept slab, inadaptat. Nu sunt pusi in rama cei care au esuat, ci cei care au reusit.

Adevarul e ca putini sunt cei care nu au gustat cel putin odata in viata sentimentul esecului. Unii doar pe un singur plan, altii in toate aspectele vietii. 
O persoana cazuta de obicei este vazuta cu retinere, parca ar fi o boala contagioasa.
Asa se vedea si Naomi tot ce investise in viata ei fusese pierdut intr-un mod rapid si fara nici o explicatie.
Sufletul ei stia ce inseamna sa cladeasca si apoi intr-o singura clipa sa-i dispara totul. Nu avea nici o explicatie si isi purta durerea in liniste. Nu era revoltata dar nici nu putea spune ca este fericita. Ca multi dintre noi se resemnase...
Resemnarea pare de multe ori o insulta pentru sufletul ranit, dar pentru ca visele au murit pare a ramane singura varianta.
Naomi isi rezuma experienta de viata in cateva cuvinte:"cel Atotputernic m-a umplut de amaraciune...Domnul s-a rostit impotriva mea si Cel Atotputernic m-a intristat" (Rut1:20-21)
Doar putini indrazneti ar fi avea curaj sa rosteasca aceasta fraza.Dar Naomi o face plina de incredere. Ea stie ca a facut tot ce a depins de ea ca viata sa fie altfel. Nu a asteptat sa primeasca sau sa cada din cer ceva bun. Si-a administrat familia in modul cel mai frumos in vremuri atat de grele.Pentru binele aceasteia s-a refugiat in Moab. A fost implicata si profesional, dar dupa timp, nu se alege cu nimic nici starea materiala nici macar cu familia nu ramane. In aceaste conditii este constienta ca singurul raspuns, care intarzia insa sa vina era de la Dumnezeu. Pentru ea cerul pare inchis, Dumnezeu parca isi intorsese fata de la ea atata amar de vreme.
De ce tace Dumnezeu cand il chemi? De ce cerul pare inchis cand te rogi?

(partea 1)