Inceput sau sfarsit?!
Ieri, a fost Festivitatea de Absolvire la Cernica!!!
Cu 4 ani in urma incercam sa visez la Teologie si azi termin! Este surprinzator cat de repede trece timpul!!
Cand am venit in anul 1 un profesor ne-a zis doua parabole: 1. Ce a-ti vrea sa scrie lumea pe piatra voastra funerala?
2. La Teologie vi cu o cutie goala si de tine depinde daca la plecare va fi tot goala sau va fi plina!
Trebuie sa recunosc ca aceste doua idei m-au urmarit in anii ce au trecut. Nu stiu ce epitaf as avea. Sper ca cutia cu care am venit sa fie plina de da peste ea.
Oricum ar fi de azi inainte incepe o alta perioada a vietii!!!Bucurie, emotii, dar si teama de necunoscut. Desi nu stiu ce va fi si cum va fi un lucru e cert:Acela care mi-a purtat pasii pana azi o va face si de azi inainte!
Cum abordezi o noua etapa in viata?!
Cu bucurie, curaj, frica, emotii, teama de necunoscut?Ce parere aveti?Ce putem face sa trecem peste ele?!
Felicitari! Cu singuranta Dumnezeu iti va indruma pasii acolo unde are nevoie de tine...Urmeaza-L, asculta-I soapta, chemarea, indemnul...O vacanta linistita!...Bucura-te de ea...concediul va fi mult mai scurt :)
ReplyDeleteeu cred ca asta e primul pas...sau startul...pana acum ai fost ca un sportiv ce s`a antrenat intens...si acum se da startul: alergare recompensatoare iti doresc !
ReplyDeleteSa raspund cum pot la intrebarile tale: cu entuziasmul si curiozitatea unui copil, care nu vrea sa fie mare, ci doar sa se bucure de o lume absolut noua care i se deschide, stiind ca Tata oricum e pe-aproape si are mana foaaaaarte lunga, destul de lunga sa te apuce daca dai semne ca te aventurezi in vreun loc ce ar putea fi periculos... Nu trebuie sa faci nimic special sa treci peste ceea ce ai enumerat, traieste frumusetea clipelor in care incepi lucruri noi. Ele prevestesc ceea ce vei simti in cer - bineinteles, acolo nu vei simti nici urma de anxietate. Dar daca ramai un copil, anxietatea nu te va ucide, te vei uita, sa fie acolo Tata. Si gata. Restul o sa fie bucurie.
ReplyDeleteFelicitari multe multe mai draga Mih!
ReplyDeleteParca imi aduc aminte cand imi povesteai despre colegii tai si despre materii si examene si diferite lectii invatate. Si abia astept sa imi povestesti si pe mai departe pentru ca sigur vor fi lucruri tot mai multe de povestit. Si cred ca tot mai mari.