Povestea furculitei

O femeie a fost diagnosticata cu cancer si i s-au mai dat trei luni de trait.
Doctorul i-a spus sa se pregateasca de moarte, asa ca ea a luat legatura cu pastorul si i-a spus cum trebuie sa fie aranjate lucrurile la serviciul funebru - ce imnuri voia sa fie cantate, ce texte din Scriptura citite, ce cuvinte sa fie spuse - si ca vroia sa fie inmormantata cu biblia ei favorita. Dar inainte ca pastorul sa plece, l-a strigat:
- Inca ceva.
- Ce anume?
- Ceva foarte important. Vreau sa fiu inmormantata cu furculita in mana.
Pastorul nu a stiut ce sa spuna. Nimeni nu-i mai adresase o astfel de cerere inainte. Asa ca femeia a explicat: "In toti acesti ani cand participam la o masa la biserica, partea care-mi placea cel mai mult era cand cea care spala tacamurile de la felul principal imi spunea : Puteti sa pastrati furculita." Aceasta era partea mea preferata, deoarece stiam ca urma ceva grozav. Nu era doar dulceata era ceva consistent, placinta sau tort.
Asa ca vreau ca toti oamenii sa ma vada in sicriu cu o furculita in mana si vreau ca ei sa se intrebe: "Ce-o fi cu furculita?" Atunci vreau sa le spuneti : "Vine ceva mai bun. Pastrati furculita"
La serviciul funebru, toti au vazut rochia pe care ea si-o alesese, biblia pe care o iubea, au auzit cantecele care ii placeau, dar toti puneau aceiasi intrebare "Ce este cu furculita?"
Pastorul a explicat ca aceasta femeie, prietena lor, voia sa stie ca pentru ea, aceasta nu este o zi trista, o zi a infrangerii. Aceasta este o zi de sarbatoare.