joi, 20 noiembrie 2008

Pasiune pentru Dumnezeu


Rugaciunea este cheia care deschide cerul in mana credintei. Haideti sa vedem cum actioneaza aceasta cheie!
Isus ne-a invatat sa ne prezentam nevoile zilnice inaintea lui Dumnezeu, sa asezam toata povara lor asupra Lui. Tatal nostru Ceresc asteapta sa-Si reverse plinatatea binecuvantarilor Sale ,iubirea Lui infinita plecandu-Se spre noi gata sa ne dea mult mai mult decat cerem sau gandim noi.
Rugãciunea este deschiderea inimii noastre catre Dumnezeu, ca unui prieten. Aceasta nu pentru cã este necesar sã-L informãm pe Dumnezeu cu privire la persoana noastrã, ci pentru ca noi sã putem fi capabili sã-L primim. Rugãciunea nu coboarã pe Dumnezeu la noi, ci ne înaltã pe noi la El.
Rugãciunea este mijlocul rânduit de cer pentru a avea izbândã în lupta cu pãcatul si pentru dezvoltarea caracterului crestin. Influenta divinã, care vine ca rãspuns la rugãciunea credintei, va împlini în sufletul celui care se roagã tot ce a cerut el. Noi putem cere: iertarea pãcatului, Duhul Sfânt, o fire asemenea lui Hristos, întelepciune si tãrie pentru a face lucrarea Sa si orice dar pe care El ni l-a promis, fãgãduinta fiind: "Veti primi".
Cu toate acestea, rugaciunea nu prezinta o prioritate in viata noastra,suntem prinsi in zbuciumul vietii de zi cu zi , a lucrurilor aparent urgente,si uitam ce este mai important :dialogul cu Prietenul nostru. Aceasta este calea principala pe care Dumnezeu o foloseste pentru a ne transforma. Cu cat ne apropriem mai mult de inima lui Dumnezeu , cu atat mai mult ne vom da seama care este nevoia noastra si vom dori sa urmam modelul lui Hristos. Pentru noi , rugaciunea a devenit o datorie , o formalitate obositoare , care nu mai are relevanta pentru problemele zilnice, poate un mijloc de eschivare, o masca de evlavie , in spatele careia se ascunde doar o simpla obisnuinta.
Care este tinta noastra ca si crestini care traim in ceasul al unsprezecela al istoriei acestui pamant?
Se pare ca Evanghelia lui Hristos este inlocuita cu evanghelia comoditatii , in care tinta supreama a exercitiilor noastre religioase este realizarea propriului confort. Noi , adeseori , cautam puterea lui Dumnezeu pentru a ne elibera de durere , pentru imbunatatirea imaginii de sine, sau pentru a ne vindeca trecutul dureros , insa nu pentru a devenii asemenea lui Isus; pentru asta , noi trebuie sa-L iubim. Insa din pacate pasiunea pe care o avem pentru noi insine, ne impiedica sa-L descoperim pe Dumnezeu , sa alergam dupa El, cu toata puterea si sinceritatea.
Pana cand pasiunea noastra de a-L gasi pe Dumnezeu nu va fi mai profunda decat pasinea pentru orice altceva, ne vom aranja viata dupa gustul nostru, si nu dupa voia lui Dumnezeu.
Timpul pe care il avem la dispozitie se scurge. Ar trebui sa devenim constienti ca rugaciunea este atat de importanta si ne poate schimba asemenea Lui , chiar acum , inainte ca Isus si lumea aceasta care are nevoie de noi , sa ne spuna ca jocul s-a incheiat.
Pentru a nu devenii ceva formal , poti alege sa te rogi ori de cate ori iti vine in minte acest lucru, iar locul nu trebuie sa te preocupe. El este un duh si nu este limitat de timp sau de temple facute de mana omeneasca. Dumnezeu este o realitate prezenta pretutindeni si in orice clipa, iar tu daca vei dorii sa poti intra in legatura cu el poti face asta oricand si oriunde.
Dumnezeu nu este mai aproape de mine in timpul momentelor mele de liniste sau de meditatie decat este chiar in clipa aceasta , cand ma aflu in bucatarie,sau pe strada; si rugaciune nu este mai reala atunci cand o spun mai oficial, plecat pe genunchi, langa pat, decat atunci cand o spun neoficial. Am atata nevoie de El ca nu pot amana momentul in care simt nevoia sa-I vorbesc. Iar prezenta Sa este atat de reala , incat nu exista nici un pericol ca , daca nu stabilesc o intalnire oficiala, sa uit sa vorbesc cu El!
Nu te ruga tot timpul pentru acelasi lucru, abordand toate problemele intr-o singura rugaciune, vorbeste-I incat sa ai o conversatie variata. Incearca uneori sa inalti o rugaciune de slava , fara sa I ceri nimic. Petrece ti acel timp laudandu L pe El, pentru semnificatia pe care o are in viata ta.
Cat despre o alta forma in care te poti ruga , este o forma si aceea in care nu trebuie intotdeauna sa ai ceva de spus. Poate ca pare ciudat, dar este suficient sa ne oprim si sa stam linistiti si sa stim ca El este Dumnezeu. Nu trebuie sa existe acea teama de tacere, pentru ca acum , noi incercam din rasputeri sa scapam de liniste. De parca am simtii o obligatie sa spargem linistea cu sunetele. Indiferent ca esti inaintea Lui sau ca te concentrezi asupra propriilor nevoi, tot te intalnesti cu El.
Nu uita, pana nu incepi sa te rogi , nu vei experimenta adevarata putere a rugaciunii.
Prin rugaciunea adevarata vom incepe sa dorim ceea ce doreste Dumnezeu, sa iubim ceea ce iubeste El,sa vrem ceea ce vrea El. Pentru aceasta,trebuie sa devenim constienti de adevarata stare spirituala si de nevoia noastra disperata dupa Isus.
Cum poti tu sa te asezi pe genunchi gandindu-te la rugaciune, ca fiind ceva obositor , plictisitor , neapreciind faptul ca Tatal tau care te iubeste , asteapta sa ti vorbeasca , iar tu fara dispozitie te pleci inaintea Maretiei Sale spunand o multitudine de stihuri?
Nu crezi ca este timpul pentru o reforma?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FEEDJIT Live Traffic Feed