O poveste adevarata

Dupa atatia ani in sfarsit se vede verdeata! Hainele si sandalele s-au murdarit de atata praf.Ne-am hranit cu sperante si fagaduinte de-a lungul anilor desi tot ce vedeam este pustia aceasta.Uitandu-ma la mine si la ai mei nu puteam decat sa fac o scurta biografie:ne-am nascut pe drum in desert!! Parinti si bunicii nostri ne-au povestit despre tara aceea buna in care s-au nascut si au trait. Apoi un dumnezeu strain lor, despre care auzisera dar pe care nu-l cunosteau i-a scos din casa lor si i-a adus in locul acesta unde m-am nascut eu. Conducatorul nostrul nostru este un om bland, neobisnuit de bland poate pentru toata suferinta prin care a trecut. Totusi deseori face niste lucruri pe care nu le-am putut intelege, unele chiar ciudate. Asa a fost si cand am intrat in aceasta cetate: nu puteam sa luam nimic!!!Nu ca m-as razvrati dar cand am intrat in cetatea aceea pentru a distruge totul nu am putut sa nu raman uimit de frumusetea primei case in care intrasem. Se vedea ca este a unui om bogat, nu mai vazusem asa ceva niciodata:apa curenta, paturi, mancare. Tot ceea ce-si putea dori un om pentru el si familia sa.Ochi mi-au cazut pe o oglinda si nu era nevoie de un effort foarte mare de-a vedea diferentele dintre aces tom bogat care dispunea de tot ce-si dorea si eu un biet calator pribeag care tot ce am vazut in viata mea a fost desert, sacali si corturi.

Atunci o dorinta s-a nascut in inima mea:ce-ar fi daca as pastra pentru mine ceva din tot ce este aici.Mi-as fi dorit ca toata aceea casa sa fie a mea. Sangele meu se infierbanta in vene in timp ce un gand imi soptea ca ar fi timpul sa ies de acolo.Ca chiar daca este un contrast asa de mare intre ce imi place mie si cum arat eu totusi eu sunt binecuvantat iar toata aceea casa cu aurul ei este dat spre nimicire. Gandurile s-au navalit in mintea mea cu viteza.Parea ca trebuie sa iau o decizie.Oricum nimeni nu avea sa stie ca eu am luat ceva din aceea casa.

Asa am facut…am ales o manta de Sinear, 200 de sicli si o placa de aur, le-am ascuns intre lucrurile mele si incercand sa nu ma vada nimeni le-am strecurat in cort.Inima imi batea cu putere.Stiam porunca data de conducatorul nostru sub indrumarea lui Dumnezeu de-a nu lua nimic.Daca ma vor prinde? Dar daca nu?Nu mai puteam sa dau inapoi. Sotia a vazut ingrozita cand am adus acele lucruri in casa, dintr-o privire a inteles totul dar nu a zis nimic. Nici copii nu au zis nimic desi cel mic ar fi vrut, parca imi aduc aminte: “-Tati, dar Domnul a zis…”, “Taci”i-am retezat-o imediat”ca nu intelegi.Pentru binele vostru fac totul. Trebuie sa inveti sa te descurci in viata.Macar taci”Asa a tacut.Iar la cuvantul meu de stapan al casei nimeni nu a mai zis nimic. Toate aceste pana la azi de dimineata.Toata ostirea noastra a fost invisa.Toti erau inmarmuriti si eu!!!Nu-mi puteam explica cum de Dumnezeu nu ne raspunde la rugaciune. Moise a stat toata ziua culcat cu fata la pamant inaintea Domnului. Avea obiceiul sa se roage indelung dar de data aceasta durerea si mahnirea sa erau evindete.M-am gandit ca s-ar putea ca pacatul meu sa fie o problema. Dar am alungat gandul acesta repede:”Las ca nu sunt singurul!Sigur a mai pacatuit cineva”asa mi-am vazut de treaba prin cort.

Am inceput sa ma sperii cand sortul a fost aruncat si imi era teama ca voi fi deascoperit.Ceva imi zicea”Hai marturiseste”dar iar am ignorant.In final s-a ajuns la mine.Nu va pot spune uimirea pe care am simtit-o cand am relalizat ca sunt dat de gol. Acum in timp ce mergem la locul executiei regret ca nu am ascultat de glasul copilului sau al constiintei mele. Cu mana mea mi-am nenorocit familia si pe mine. Cel mic plangea si suspina uitandu-se la mine printre lacrimi mi-a zis ceva ce voi lua cu mine:”Pentru ca ai luat din lucrurile date spre nimicire acum vom fi noi nimiciti.”El pentru care facusem acest gest compromitator, ca si altele.L-am dinstrus pe el din dorinta de-al face fericit.

Unele lucruri sunt date spre nimicire. Tine de tine daca vei pieri odata cu ele, sau iti vei deslipi sufletul de ele inainte de a fi prea tarziu. Care mai sunt lucrurile date spre nimicire la care le permiti un loc in inima ta?