Cupidon vs Pavel

       Cum apare si cum se dezvolta dragostea?! Iata o intrebare care-mi macina minte de ceva vreme. Este rodul unui impuls care ar trebui sa apara independent de vointa omului sau tine si de mine?!Sunt "victima" lui Cupidon, care este legat la ochi si care ma poate nimeri sau nu?!Dar daca nu ma loveste?!Daca nu apare nici un impuls al dragostei?! Desi nimeni nu crede in existenta lui totusi multi ne impartasim din viziunea aceasta despre dragoste. Aceasta, desi este ceea mai intalnita abordare in societatea moderna, ea nu este deloc noua. Cultura greceasca a dezvoltat aceasta conceptie despre  iubire. Istoria vorbeste despre modul superficial si imprevizibil al dragostei grecesti.Se intampla sa ma indragostesc si sa-mi treaca dragostea. Impreuna cu alte valori societatea postmoderna a adoptat-o si pe aceasta. Avantajele sunt simple si usor de intuit: nu esti responsabil pentru cuvintele, promisiunile si inimile ranite. Tu insuti esti o victima: ai fost sagetat de dragoste si actionezi in consecinta iar daca vraja a disparut odata cu ea dispare si responsabilitatea.

      Aceasta viziune nu are nimic de-a face cu modul in care vede Biblia aparitia si dezvoltarea dragostei. Cel mai bun exemplu cu siguranta este Isus Hristos. Dragostea Sa care a fost statornica indiferent de variatia noastra si angajamentul Sau a fost pana la capat. Aceasta este cu siguranta modelul dupa care trebuie sa ne cladim relatiile atat in familie cat si societate.
    Matei 13  prezinta o parabola care nu are de-a face cu dragostea la o prima vedere, totusi credinta si dragostea au aceeasi radacina. Este cinstit cand ne uitam in interiorul nostru sa nu vedem dragoste la fel cum nu vedem nici credinta sau nadejde. Sursa acestora este Dumnezeu. El insa le ofera cu mana larga si fara mustrare Iacov 1:5. Asadar  orice om care cere dragoste o primeste, asa cum primeste si celelalte roade ale Duhului Sfant.Gal 5:22 pentru ca Dumnezeu nu ne refuza niciodata ceea ce a promis ca ne va da."Orice dar bun vine de sus,"Iacov 1:17
Totusi se poate sa ne rugam si sa nu primim, pentru ca nu ne rugam cu credinta.Iacov1:6-7. Aici se poate aplica ceea mai disperata rugaciune pe care o cunosc in Scriptura Marcu 9:27 "Cred Doamne!Ajuta necredintei mele!"
Caracterul dragostei divine este atat de frumos si clar prezentat in 1 Corinteni 13. Nu are nimic din impulsurile si pasiunea dragostei spumante. Este sacrificiala, statornica si nu are in vedere egoismul.Aceasta este dragostea pe care o ofera in dar Dumnezeu.
Ellen White inspirata fiind de Dumnezeu a caracterizat dragostea asa:
"Adevarata dragoste nu este patima nestapanita, infocata si navalnica.Dimpotriva, ea este calma si profunda prin natura ei. Ea are in vedere mai mult decat aparentele (cele exterioare) si este atrasa doar de calitati. Este inteleapta si cu discernamant, iar devotamentul ei este real si de durata."
Desi se lasa atrasa doar de calitati ea vede si este deplin constienta de defectele partenerului. Nici nu ar trebui sa fie altfel. Primul tip de dragoste va ignora defectele, dragostea aceasta insa vede defectele si le analizeaza, daca acestea nu sunt letale ele pot fi acceptate (pacatul este cel care niciodata nu trebuie acceptat intr-o relatie:minciuna, furt, inselatul etc, defect poate fi:dezordonat, neatent, etc). 


Asa cum se poate vedea aceste caracteristici cer timp. Nu sunt rodul unui impuls sau a unei emotii puternice. Privind la Dumnezeu invatam sa facem la fel zilnic,pentru ca dragostea se invata!Aceasta cred ca este lectia ceea mai profunda. Zilnic, intr-un mod neegoist, cu bucurie si daruire invat sa iubesc ca Isus Hristos. Pentru ca "cu ce masura masurati cu aceea vi se va masura" si daca eu am fost asa de mult iubita nu se cadea sa fac la fel?!
Deci dragostea este:

•