O masinunta, o ciocolată, pufuleţi sau nuga!

Subsemnata Mihaela P. vă aduc la cunoştinţă decizia mea irevocabilă de a demisiona oficial din funcţia de adult pe care o deţin abuziv.

După o analiză detaliată a situaţiei, m-am hotărât să mă retrag şi să preiau atribuţiile unui copil de şase ani, cu toate drepturile şi îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunţat de multă vreme cu prea mare uşurinţă.

Vreau să cred sincer, din nou, că bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca. Vreau să desenez cu creta colorată pe strada mea atunci când trec oamenii maturi şi importanţi spre serviciu şi să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele şi traficul care îi aşteaptă.Vreau să stau întinsă la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana,si cu ochii la norii pufoşi care aleargă pe cer şi să mă gândesc cu ce seamănă, să număr petalele florilor, să mă uit la insecte şi să mă întreb de ce adulţii nu fac la fel.

Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viaţa era simplă, atunci când tot ce ştiam se rezuma la câteva culori, patru poezii, câteva cântecele, zece cifre şi vocea mamei care mă chema la masa când nu-mi era foame sau când eram afară şi mă jucam.

Vreau înapoi, atunci când nu-mi păsa de cât de puţine lucruri ştiam pentru că nici nu ştiam cât de puţin ştiam. Vreau înapoi, atunci când tot ce mi se cerea era să spun săru`mâna vecinilor şi când tot ceea ce îmi doream era o masinunta, o ciocolată, pufuleţi sau nuga şi un caiet cu foi albe pe care să desenez.

Vreau să cred ca odinioară, că totul în viaţă este aşa cum îţi doreşti, că toţi oamenii sunt buni şi că totul pe lumea asta e fie gratuit, fie se poate cumpăra cu preţul unei îngheţate la cornet.
M-am maturizat prea mult şi prea brusc şi nici nu mai ştiu când m-am făcut mare. A fost cu siguranţă un abuz regretabil şi îmi cer iertare…

Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie şi purificări etnice, copii abuzaţi, abandonaţi şi copii murind de foame, divorţuri, certuri, droguri si alcool în şcoli, prostituţie, justiţie coruptă, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, fraţi învrăjbiţi pentru euro-bani, ură, bârfă, materialism şi mame denaturate care îşi vând, îşi abandonează sau îşi omoară copiii.
Vreau să mă reîntorc la vremea când toţi copiii citeau cărţi folositoare, când muzica era neotrăvită, când televiziunea era pentru ştiri, desene animate şi emisiuni de familie, fără sex explicit şi violenţă implicită la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, cu Tom şi Jerry sau cu Popey Marinarul, basme cu zâne, prinţi şi prinţese şi mai ales, pe mami citindu-mi despre Iosif si fratii săi.

Ce bine era în naivitatea mea, crezând că toată lumea din jurul meu este fericită, deoarece eu eram fericită!


Promit solemn că imediat ce îmi reiau atribuţiile de copil o să îmi petrec după-amiezele încercând fustele şi pantofii cu toc a lu` mami şi făcând haine la păpuşi, împletindu-le părul, jucându-mă în nisip fără să-mi pese că o să murdăresc iar hainele şi o să le rup în genunchi. Când o să fie furtună o să încep din nou să mă rog, să cânt şi să spun toate poeziile pe care le ştiu, crezând din toată inima că asta o să facă sa nu mai fie norii supăraţi şi o să ducă furtuna undeva departe. Când o să mă lovesc o să merg din nou la mami şi o să îi spun să certe uşa de care m-am lovit şi să îi spună durerii să plece la lupul din pădure.

Îmi reiau angajamentul că nu o să-mi mai pese de facturile la telefon, curent, gaze, apă, cablu Tv şi Internet, asigurări de sănătate, taxe anuale de proprietate, credit-card sau de computerul virusat.

Vă asigur că nu o să mai fiu pusă în încurcătură atunci când o să fiu întrebată: "Ce-o să te faci atunci când o să creşti mare?", deoarece acum ştiu: vreau să fiu copil! [mi-e atât de dor să fiu copil pe de-a-ntregul!]
Gata cu plecatul nu ştiu pe unde când ar trebui să dorm şi să visez că sunt o prinţesă şi mă întâlnesc cu prinţul meu, gata cu ştirile despre terorişti, bombe, războaie, crize economice şi căderi de avioane, gata cu bârfele anturajului care nu-mi dau pace nici la biserică, gata cu invidia, gata cu reumatismul, fire albe şi medicamente scumpe.

Gata! Stop! Cedez! Demisionez din funcţia de adult. Vreau să cred în sinceritatea zâmbetelor, nobleţea vorbelor, o lume a cuvântului dat şi respectat, a dreptăţii, a bunului-simţ, a păcii, a viselor împlinite, a imaginaţiei înnobilate, a îngerilor buni şi a omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Vreau să am din nou şase ani şi să stau în braţele părinţilor mei şi în braţele lui Isus!

Fiţi voi mari şi ocupaţi şi îngrijoraţi! Eu ştiu ce vreau…

adaptat după ,,Dilemele unui înger” de Ovidiu Rădulescu